Type and press Enter.

Malmö și carbonul

26 Iulie 2018

37 euro taxi-ul de la aeroport la airbnb-ul din Malmö.

*bravo, Oana*

Sunt cazată în subsolul casei unui cuplu mult prea drăguț din suburbie. Gazdele m-au așteptat cu fructe, apă și sucuri în camera închiriată, împreună cu un ditai frigiderul plin în bucătăria de lângă dormitor.  

Am aflat că am un coleg de palier pe nume Stephan care stă de luni de zile aici pentru că a prins un job corporatist în zonă. Probele din bucătărie și din spălătorie îmi indică un individ care atunci când nu lucrează, bea prea mult.

Întregul loc destinat musafirilor e mai mare ca apartamentul pe care l-am împărțit eu cu încă 3 inși la finalul facultății. Doar baia are cam 15 m². Cică vizitatorii folosesc ușa proprie de intrare/ieșire și atunci nu îți deranjezi niciodată gazda. Deci mă bucur că pot ieși la țigară în miezu’ nopții fără să mă înjure nimeni.

27 Iulie 2018

Nu pot încă să trec peste faptul că un bilet de bus e 3,5 euro iar un senviș la o cafenea deloc centrală, 8 euro. Am încetat să mai transform în lei ca să nu-mi fac rău.

Nu prea recunosc stilul de viață de aici. Spuneam de olandezi că sunt fericiți. Proști de fericiți. Zâmbesc ca idioții când te salută. Ce-i cu ei? Ei bine, ăștia sunt și fericiți și relaxați. În trafic se circula civilizat, cu bicicletele se circula și mai civilizat și nimeni nu se grăbește nicăieri.

Sunt extrem de frumoși toți. Blonzi cu ochii albaștri și gropițe. Gagicile sunt ori subțirele și foarte delicate, ori rigide și musculoase. Bărbații? Scoși din Vikings. Am și ochit câțiva pe care i-aș aduce acasă. 

Mi se pare că limba lor e o combinație de maghiară cu germană și nu-mi prea place. E interesant că le lipsește orice tip de accent pe silabe. E cumva continuu tot. Dar vorbesc engleza cu accent londonez de nu-i adevărat. Indiferent de vârstă!

Fiecare suedez cu care intri în vorba o să se plângă de căldură și-ți va spune că el n-a simțit niciodată peste 27 de grade în țara lui. Pun multe întrebări și sunt curioși. Am făcut greșeala să îi spun unui individ cam ce-am studiat și m-a înnebunit cu întrebări despre climate change.

Aseară, la televizor, doar despre asta era vorba pe majoritatea canalelor locale. La intrarea în muzee, când îți cumperi tichetul, staff-ul își va cere scuze pentru lipsa aerului condiționat spunând că până acum n-a fost nevoie.

Am vizitat Malmö Castle, o fortăreață construită în 1434 de către danezii care erau șefi peste Malmö la vremea aceea. Castelul adăpostește o galerie de artă daneză și suedeză împreună cu muzeul de istorie naturală și-un vivariu.

Mi-a plăcut teribil cum se pune accentul pe emisiile de carbon dând constant sfaturi cetățenilor – cum poate fiecare individ să-și aducă aportul la întreținerea mediului.

La vivariu, erau peste tot plăcuțe și pliante despre de ce nu e bine să cumperi suveniruri animăluțe, de exemplu – căluți de mare – se informează populația asupra faptului că sunt deja pe cale de dispariție iar comerțul e cel mai des ilegal. Alte pliante vorbeau despre motivele pentru care circurile nu ar trebui susținute ori vizitate.

M-am băgat în seamă cu cineva din staff-ul muzeului și am aflat că în Suedia vegetarianismul nu e un trend, ci un stil de viață. Se pare că avem aceași motivație pentru limitarea consumului de vită – și n-are nicio legatură cu faptul că-mi doresc să ajung crescătoare autorizată de pisici gunoiere, ci din cauza emisiilor de metan. Am aflat că aproape o treime din tinerii suedezi limitează sau elimină în totalitate consumul de carne pentru a reduce amprenta de carbon.

Cică în momentul de față, McDonald’s a creat din ianuarie 2018 meniuri permanente vegane specific pentru Suedia și Finlanda.

Mi se cam pare că toți ăștia au mașină electrice. Probabil când țara e la un anumit nivel, îți permiți să-ți super pese de mediu.

Am mai ajuns pe la o expoziție – o combinațiune între știința și artă – experiențe radioactive. Efectele tehnologiei nucleare cu vizualuri destul de explicative și un fel de “de ce ar fi mișto să nu ne mai omorâm între noi”.

Am încheiat ziua cu o vizită la o frumusețe de zgârie nori, cea mai înaltă minune din Scandinavia. O clădire ce a câștigat o grămadă de premii arhitecturale, Turning Torso și a fost creată de multifuncționalul Santiago Calatrava în stil neofuturist. Jumătate din dânsa e destinată pentru birouri și jumătate pentru rezidenți. 

Recunosc, am așteptat 17 minute să zboare pe zonă un avion ca să-mi creeze cadru pentru poză pe Insta.

Partea a II-a – Copenhaga
Partea a III-a – Helsingborg

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *