Type and press Enter.

Basel – Zürich – Mulhouse

17 Noiembrie 2018

Cu două ore înainte de zbor am realizat că Elveția nu e în Uniunea Europeană. Adică că tre’ să mă rezolv cu net. Am alergat către, prin și de la Platinia, mi-am băgat 10 euro pe cartela de Orange și am reușit să nu pierd avionul.

Basel

17 Noiembrie 2018

Seara, când am ajuns în Basel m-am plimbat un pic prin centru cu ghiozdanul în spate, parțial că eram curioasă de oraș, parțial pentru că nu localizasem încă hotelul.

Parcă totul e făcut din plastic, oțel inoxidabil și sclipici, magazinele sunt toate închise iar străzile zumzăie de tineri puțin cam beți pentru gusturile mele.

3 nopți la un hotel ultra central fără budă sau duș în cameră. Plus, cheia de la cameră se folosește și pentru a intra la baia de la parter. Mă simt ca la cămin pe vremea facultății doar că așternuturile par puțin cam galbene și prizele lor nu se potrivesc cu ștecărele mele.

Zürich

18 Noiembrie 2018

Elveția nu e o neapărat o țară pe care să o vizitezi pentru city breaks ci poate una în care să trăiești. Pare cumva că a fost ridicată ieri. Totul strălucește și e nou. Inclusiv clădirile vechi par noi. 

Deși sunt închise supermarketurile, am ales să nu fac foamea. O jumătate de senviș cu unt la tonomatul hotelului e 4,5 franci. La McDonald’s o apă plată, un Cola Zero și cartofi prăjiți – 10,5 franci.

Până în Zürich am plătit 68 franci dus-întors și se prea poate ca până la finalul excursiei să realizez că nu o să nu mai mănânc nici eu, nici Freya restul lunii ăsteia.

Capitala financiară e cam pustie. Mă tot trezesc aproximativ singură pe stradă. Inclusiv în părțile centrale. Ma întreb dacă vizitează cineva Elveția înafara sesiunilor de ski iarna. Lăsând la o parte pe cei câțiva cetățeni de prin baruri și sănătoșii specific vestici care aleargă ca nebunii prin parcuri, nu prea e lume pe stradă.

Ca limbi oficiale franceza, germana, italiana. Toată lumea vorbește în altă limbă. Și sunt spanioli peste tot. E de remarcat lipsa turiștilor asiatici. Prima țară în care eu ajung, și ei nu.

De la un oraș la altul, trenurile tot trec prin tuneluri așa că înafară de gări și câteva câmpii, între Basel și Zürich, nu vezi mare lucru. Puținele spații verzi pe care le au, sunt extrem de îngrijite și dau senzația de plastic. E prea curat, mult prea curat, exagerat de curat. Mă simt ca pe un platou de filmare. Sunt trotinete electrice peste tot prin orașe în locul standurilor cu biciclete. Îmi place ideea!

Am fost la o grădină botanică cu și despre suculente – parțial pentru că era gratuit, parțial pentru că nu-mi displac cactușii. Am fost impresionată de multitudinea speciilor. Mi-a plăcut că erau mai super decât super organizate pe locații și botaniștii care le-au descoperit de la 1880 încoace. Am mai făcut câteva poze la produsele pe care le aveam la mine pentru firmele cu care lucrez și mi-am cumpărat un currywurst cu 8,8 franci.

Centrul orașului e supraplin cu magazine de firmă. Cred sincer că atât de multe n-am văzut nici în Milano. Am salivat un pic în față la Prada și Burberry și mi-am promis să-mi cumpăr ghete noi când ajung acasă.

Mi-am mâncat cârnatul pe o bancă de pe o stradă în sfârșit populată și n-am butonat deloc telefonul. Oamenii sunt majoritatea eleganți, scoși ca din cutie. E superbă atmosfera de sărbătoare de peste tot. Arcade împodobite cu brazi artificiali, globuri prin copaci, lumini colorate peste tot. Parcă mâine vine Crăciunul.

Am intrat în câteva restaurante să îi caut de prize. Degeaba. Las’ că mă descurc mâine în Franța.

Am poposit un pic pe lângă lacul Zürich, m-am bucurat de prezența zecilor de pescăruși extrem de prietenoși cu populația prezentă și de un mini spectacol muzical stradal al unor arăboaice tare frumoase.

Transportul în comun e grozav de organizat și în Basel și în Zürich. Te și enervează. Că nu te încurci deloc, e bine explicat pe toate limbile posibile și știi exact ce ai de făcut. Ah și am observat că cam toate autoturismele sunt hibride. N-am făcut poze în gară pentru ca era prea full pe acolo. Dar imaginează-ți cum arată un mall. Acum mută-l în gară. Ecrane enorme peste tot cu reclame, magazine de suveniruri, librării, magazine cu haine, toate fast food-urile din lume.

Probabil Zürich e un oraș de vizitat înainte de a vedea Ghent ori Copenhaga pentru că altfel impresionează mai degrabă prin multitudinea de Porsche-uri pe metru pătrat și ordinea organizată ireproșabil într-o nouă supra ordine. E adevărat că freamătă de evenimente, muzee și galerii de arta dar am preferat doar să mă plimb ca nu cumva să ratez o răceală sănătoasă.

Google zice că am umblat 15 km astăzi. Aici poate e mișto să vii când ești doldora de bani și vrei să te răsfeți cu o cameră la Hilton, foie gras la supraprețul unui restaurant cu toate stelele Michelin și câteva perechi de pantofi Jimmy Choo. Deci mă întorc în 10 de ani.

Mulhouse

19 Noiembrie 2018

Mulhouse e parcă orășelul din povestea Hansel și Gretel. Totul pare din turtă dulce. Îți dai sema că ai ajuns în Franța numaidecât. Nimeni nu știe engleză, nimic nu e tradus în engleză și toate gagicile se îmbracă mișto.

Google zice că am parcurs 13 km azi deși mi se pare că am mers mult mai mult. Probabil pentru că m-a nimicit frigul și ninsoarea. Am petrecut mai mult timp prin fast food-uri (unde hamburgerul e la preț de România) ca să-mi fac rezerve lipidice pentru mâine. Plus, am mâncat jeleuri vegane după carnea de vită ca să îmi răscumpar greșelile.

N-am ratat niciun magazin cu specific de Crăciun și mi-am umplut tolba cu lucruri inutile. Am observat că Mulhouse e plin de oameni ai străzii și atunci mi-am amintit că parcă n-am văzut niciunul în Zürich. Am băgat capul în câteva biserici și m-am încurcat de prea multe ori pe drum spre muzeul automobilelor de epocă.

E frumușel rău orașul ăsta. Transmite doar zâmbete și căldură. Atmosfera asta de Crăciun de peste tot îmi amintește de Bruxelles. N-am văzut niciodată târguri de Crăciun mai frumoase ca în orașul ăla. Proiecții pe clădiri cu toate culorile din lume, miros de cozonac și muzică de sărbătoare.

În gară, la întoarcerea spre Elveția m-am trezit aplaudând un nenea care cânta la pian Mozart și m-a chemat la el să mă întrebe dacă îmi plac The Beatles. Am zis că “Let it be” pare în ton cu atmosfera și mi-a dedicat un freestyle. Cred că mi-a dedicat și-o înjurătură când m-am scuzat că am doar franci elvețieni.

În tren s-au băgat în discuție cu mine doi cetățeni. Unul s-a interesat de statutul meu marital iar celălalt m-a invitat cu el în Zürich asigurându-mă că e plin de bani (era puțin tentant, recunosc; l-aș fi pus sa-mi plătească intrările la muzee).

Basel

20 Noiembrie 2018

Iar m-am trezit al naibii de târziu.

Cred că asta ar putea deveni laitmotiv-ul excursiilor mele.

Mi-am propus să merg doar la Muzeul de Anatomie al Universității fondat de Carl Gustav Jung in 1824.

Mi-am permis să mă pierd nițel pe străduțe deloc întortochiate și m-am mirat cât de mișto e spitalul local.

Muzeu e superb organizat, desigur. M-am pierdut două ore printre preparate cu structura creierului și dezvoltarea prenatală. Am aflat că aici se găsește cel mai vechi schelet preparat din lume – de Andreas Vesale în 1543.

Am primit indicații de acasă că toată lumea vrea ciocolată așa că am mai făcut o tură de cumpăraturi. Mi-am luat iar prea multe geluri de duș de la Lush, am făcut o tonă de poze prin centru și mă gândesc că abia aștept să mă întorc acasă.

Hai că poate-poate vin cândva să văd și Berna.

La întoarcere s-a pus Pisi (hibrid întortocheat de Dorobanți și Rahova) lângă mine în avion. Am întrebat-o dacă are locul de la geam în limba română și mi-a răspuns în germană. Am invitat-o să stea jos tot în germană, surprinsă fiind că i-am presupus naționalitatea greșit. La un moment dat răspunde la telefon într-o moldovenească scârboasă (nu că moldoveneasca ar fi scârboasă de fel, dar a ei chiar era) iar eu încep să râd zgomotos. Când începe cafeteria Wizz, o întreabă pe tanti flight attendant dacă supa de tomate e vegană. Mi-am dat atât de tare ochii peste cap încât cred că s-a și auzit. Tanti spune ca presupune că conține urme de lapte dar că asta scrie pe multe produse vegane. Îi arată partea cu “poate conține” iar Pisi noastră zice “trebuia să știți sigur înainte să vă uitați pe ingrediente. Poate sunt oameni alergici la carne aici. Bine, eu nu sunt. Dar îmi plac animalele”. Mi-au ieșit puțin ochii din orbite amintindu-mi ce mult îmi plăceau și mie animalele în timp ce mâncam un hamburger ieri. Gustos animal. Cu o încercare fățișă de diplomație și într-o moldovenească germanizată îi explică lu’ tanti cât de neprofesionistă este compania Wizz. O cheamă pe șefa de cabină și îi face ăleia mare tămbălău deși tipa îi cere scuze și îi explică cu calm că tanti care a servit-o este nouă. Pisi continuă și întreabă pe rând tot echipajul cum s-ar simți dacă ar fi ei vegani în această situație. Declară că cu Qatar Airways e mult mai bine și că ea a zburat de peste 40 de ori în acest an – moment în care nu mi-am putut ține gura și am întrebat-o de ce la banii ei zboară low cost dacă cu luxury e mai bine? Tace în sfârșit și șefa de cabină mă întreabă daca poate să mă servească cu ceva din partea casei. Am cerut doar un alt loc în avion.

Vreau acasă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *